SKOTINI – TZIKIDES – HRISOLEONTISA
5.8 km / 2 ore 30 minute (5 ore dus-întors)
Grad de dificultate: ușor / moderat
Actualizare:
La începutul căii 6 nu există un panou introductiv și o placă de pornire ( a fost furată?).
Poteca începe în stânga Podului Skotini.
Traseul, care o ia spre est, inițial pe un drum de pământ, urmează pârâul Skotini („Asopos” din antichitate), o zonă importantă pentru rezerva de apă a insulei, care a suferit întotdeauna de lipsa de apă. Pârâul îmbogățește acviferul cu terasamente naturale și artificiale, iar aici exista în trecut și o moară de apă. Apa provine dintr-un platou mare din centrul Eghinei, adică din zona Sf. Leontie și mănăstirea Hrisoleontisa.
Mergând pe lângă pârâu, trecem pe lângă un stejar mare și apoi sub așezarea Freatsi (etimologie: freas = fântână). În această zonă fertilă a existat un izvor, treier, presă, etc., elemente caracteristice ale autosuficienței așezărilor rurale din vremurile anterioare. Aici se termină drumul de pământ și traseul continuă pe o potecă.
Trecem pe malul opus al pârâului. Zona are o vegetație bogată și o mare biodiversitate cu arbuști și arbori înalți, cum ar fi pere sălbatice (Pyrus), ienupăr (Juniperus), stejari pereni (Quercus coccifera) și mastic ( Pistacia lentiscus). Pe ele urcă plante agățătoare, cum ar fi curpenul alb peren (Clematis cirrhosa) și smilax mediteranean (Smilax aspera). Savurăm aroma de arbuști, cum ar fi lavanda sălbatică (Lavandula stoechas), cimbru (Thymus capitatus), planta Maicii Domnului – iarbă de stomac (Teucrium polium) și trandafir de stâncă (Cistus). Cu puțin noroc, mai putem admira orhidee sălbatice, zambile sălbatice și iriși. Prezența păsărilor mari de pradă (Aetobarbakines) atestă echilibrul ecologic al zonei.
Traseul continuă în direcția sud-vestică cu priveliști uimitoare către port și Golful Saronic, trece pe la marginea satului Tzikides, inițial pe un drum de pământ / drum de ciment și care devine în curând o potecă ascendentă care ne conduce mai întâi la marele ‘aloni’ (arie de treier din piatră) cu un diametru de 20 m de la mănăstirea Hrisoleontisa.
Pentru protecția împotriva piraților, mănăstirea a fost fortificată și include un turn de apărare (1601). În centrul curții interioare se află biserica construită ulterior (1808), cu un iconostas sculptat în lemn și icoana de argint a Maicii Domnului Hrisoleontisa.